Familia Kalo este formata din 2 membrii, doamna Maria in varsta de 61 de ani si sotul de 64 de ani. Din cauza unor probleme medicale, Maria nu a putut avea niciodata copii. Cei doi intemeiaza de cateva decenii o familie in care iubirea s-a impletit cu respectul reciproc si cu frica de Dumnezeu. Marile lor suferinte si dureri probleme au aparut din momentul in care Maria a ramas imobilizata la pat in urma unei semi-paralizii pe partea stanga. Sotul a fost necontenit alaturi de Maria, incercand sa o ajute, din cauza varstei si a tensiunii foarte ridicate, recuperarea fiind aproape imposibila. De cativa ani Maria este imobilizata la pat, fiind dependenta de singurul si unicul sprijin domnul Kalo. Domnul Kalo, in tinerete a lucrat in constructii iar Maria la abator, impreuna au o pensie mica, adica pensie de handicap, din care mai mult de jumatate este cheltuita pe medicamente, mancare si incercand sa faca fata altor cheltuieli de zi cu zi. Cu toate aceste obstacole intalnite in viata lor, ramanand o familie modesta care nu doreste sa profite de pe urma situatie in care se afla. Asociatia Caminul Nostru a aflat de singuratatea acestor doi semeni ai nostri si i-a sprijinit cu haine, periodic cu mancare, cu eliberarea prescriptiilor medicamentoase si cel mai important lucru, saptamanal, o vizita la domiciliu, pentru a le mai alina din durerile si singuratatea lor. La primavara Asociatia Caminul Nostru planuieste un voluntariat impreuna cu alti colaboratori si studenti in consolidarea si reamenajarea casei in care locuiesc.

Familia Ambrus este formata din 4 membri, capul familiei domnul Aladar care dupa o viata muncita are o pensie de 300 de ron, sotia acestuia, domana Maria care inca mai lucreaza la o fabrica de mobila si unde primeste un salariu mizer si cei doi copii Robert si Jolth care isi sprijina parintii in greutatile zilnice. Cei patru locuiesc intr-o garsoniera inchiriata din cartierul Marasti , la etajul superior intr-un bloc cu 4 etaje, unde aparatamentul este plin de igrasie si nu sunt conditii necesare unui trai decent. Cei patru membrii ai familiei au incercat sa isi reamenajeze locuinta temporala sperand sa isi creeze un confort minim. Desi conditiile nu sunt cele mai bune chiria pentru acesta garsoniera se ridica la suma veniturilor celor doi soti. De restul cheltuielilor curente urmand sa se ocupe cei doi baieti ai familiei. In aceste conditii Asociatia Caminul Nostru a ajutat aceasta familie cu bunuri materiale (haine si produse alimentare) si spera sa gaseasca un apartament sau o garsoniera unde familia Ambrus sa isi permita sa stea si sa li se ofere conditi minime de confort. Asociatia Caminul Nostru doreste sa ajute pe langa beneficiarii principali, tineri cu dizabilitati fizice si psihice si familii sau persoane aflate in momente de impas, dar care sunt pregatite sa lupte cu greutatile vietii singuri sau sprijiniti de semenii lor. De aceea Asociatia Caminul Nostru apeleaza necontenit la ajutorul semenilor nostri, impreuna cu care am putea aduce linistea in multe suflete chinuite de grijile zilnice.

Jucan Marcel: (Marcel are probleme neuropsihice). Marcel ne marturiseste : « Locuiesc la asociatie de un an si jumatate. Am stat in Jucu 15 ani si nu am fost niciodata la scoala. Imi placea sa lucrez la bucatarie, sa ajut pe doamnele de cand eram mic. Parintii m-au parasit de cand eram foarte mic. Activitati curente : « Imi place sa lucrez prin casa, cateodata mai fac si de mancare la baieti. Curat baia si sunt responsabil cu curatenia. Ce-mi place sa fac ? Imi place sa hranesc animalele si sa am grija de ele, in special de porci si gaini. De asemenea imi place sa mai vizitez si oamenii din sat « .

Nascut in 5 februarie, 1977. In localitatea Ramnicu-Valcea. A fost diagnosticat cu boala Paraplegie Flasca , Cifoscolioza St. . De la varsta de 4 ani a fost abandonat de catre parintii lui intr-un camin de batrani din Ramnicu-Valcea, in localitatea Babeni la vreo 40 km distanta de oras. Studiile si le-a inceput la varsta de 6 ani alaturi de minunatii oameni, care l-au facut sa nu simta lipsa si caldura parinteasca, dar intr-un tarziu o v-a simti, ca orice copil cand ii este dor de parintii lui naturali. Giani, ne marturiseste “Nu prea-mi aduc aminte multe amintiri, care a fost trecutul meu si rostul in acel azil, doar imagini fugitive care inca nici in ziua de astazi nu am reusit sa le deslusesc”, imi amintesc perfect ca eram inconjurat de o gramada de oameni care incercau sa imi creeze un viitor si stiu ca au investit in mine multa caldura, atasament si dorinta de a invata si pentru toate acestea le sunt recunoscator si le multumesc din suflet pentru totul”. La varsta de 9 ani a fost adus pentru prima data in orasul Cluj Napoca, in localitatea Jucu de Sus, la Caminul Scoala, unde si-a inceput din nou clasele primare. A terminat pe locul I, clasele I-VIII si dupa aceea a urmat cursurile profesionale si ulterior devenind un adevarat typist in diferite programe, tot in aceeasi institutie, Camin Scoala. Mai tarziu a urmat cursurile de informatica din Bucuresti, obtinad o diploma de calificare cu nota 9,90, Tehnoredactor Coordonator Tehnic. A urmat liceul care din motive financiare nu a reusit sa-l termine (Bacalaureatul). Pe parcurs a dat dovata de sportivitate, implicandu-se foarte mult in sporturile si tainele SAHULUI, devenind ulterior , Candidat de Maestru si Tenis de Masa, obtinand diferite medalii de aur, argint si bronz. A participat o perioada, scurta, la diferite concursuri de tennis de masa, cu ajutorul domnului Mircea Barna, care l-a ajutat moral si financiar, obtiand ultimele 2 medalii de aur, dupa care a renuntat de tot. Motivul pentru care a renuntat: “Atata timp cat persoanele cu deficienta fizica orfane din Romania, nu au sau nu am un loc stabil, umbland dintr-o chirie intr-alta, ce rost are sa merg inainte, traim din diferite sponsorizari si imi este rusine ca statul roman nu este mai mult implicat in astfel de proiecte”. Momentan Giani este gazduit de catre Asociatia “Caminul Nostru”, ocupandu-se de traduceri in si din limba engleza si de corespondenta electronica a asociatiei.